Capitolul I – Consideraţii generale despre fondurile europene

 

Capitolul I – Consideraţii generale despre fondurile europene 

Managementul este  principala cale de crestere economica

( Peter  Drucker ) 

                    1.1 Prezentarea surselor de finanţare ale fondurilor structurale 

               Fondurile Structurale¹ sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale intre regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.  Pentru programarea 2007-2013 exista trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri structurale respectiv:

1. Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR);
2. Fondul Social European(FSE);
3. Fondul de Coeziune (FC);

şi două Acţiuni Complementare, respectiv:

1. Fondul European pentru Agricultură şi Dezvolare Rurală (FEADR);
2. Fondul European pentru Pescuit (FEP).

               Fonduri Structurale nu constituie o sursă unică de finanţare în cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acoperă zona să  tematica specifică. Fondurile Structurale nu finanţează proiecte individuale separate.  Ele finanţează programe de dezvoltare regională multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre şi Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană.

                 Ajutorul structural reprezintă efectiv, în acest fel, o valoare adăugată pentru teritoriile eligibile; statele membre sunt obligate să menţină angajamentele financiare la acelaşi nivel la care se aflau la începutul perioadei de programare.  

I) Fondul European de Dezvoltare Regională  ( F.E.D.R) 

               Articolul 160 din Tratat prevede ca Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) este destinat să redreseze principalele dezechilibre regionale din Comunitate. Astfel, FEDER contribuie la reducerea diferenţei între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni şi la recuperarea decalajului de către regiunile cele mai puţin favorizate, inclusiv zonele rurale şi urbane, zonele industriale în declin, precum şi regiunile afectate de un handicap geografic său natural, precum regiunile insulare şi zonele muntoase, zonele cu densitate mică a populaţiei şi regiunile de frontieră."Regulamentrul (CE) Nr. 1080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999" stabileşte principalele tipuri de investiţii ce vor fi finanţate prin FEDR, după cum urmează:

          FEDER contribuie la finanţarea:

• Investiţiilor productive care contribuie la crearea şi salvgardarea locurilor de munca durabile, în special prin intermediul unor ajutoare directe pentru investiţiile efectuate îndeosebi în IMM-uri;
• Investiţiilor în infrastructuri;
• Dezvoltării potenţialului endogen prin măsuri de susţinere a dezvoltării regionale şi locale. Aceste măsuri cuprind asistenta şi serviciile pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, crearea şi dezvoltarea instrumentelor de finanţare precum capitalul de risc, fondurile de împrumut şi de garanţie, fondurile de dezvoltare locală, subvenţiile la dobânda, conectarea la reţea, cooperarea şi schimbul de experienţa intre regiuni, oraşe şi factorii sociali, economici şi de mediu relevanţi;
• Asistentei tehnice.

II) Fondul Social European (FSE) 

            Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a dispoziţiilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune1 introduce cadrul în care se înscrie acţiunea Fondurilor structurale şi a Fondului de coeziune şi stabileşte în principal obiectivele, principiile şi normele de parteneriat, de programare, de evaluare şi de gestiune. în consecinţă, este oportun să se definească misiunea Fondului Social European (FSE) în raport cu atribuţiile care îi sunt consacrate în conformitate cu articolul 146 din Tratat şi în cadrul acţiunii statelor membre şi a Comunităţii care are ca obiectiv elaborarea unei strategii coordonate pentru ocuparea forţei de muncă în conformitate cu articolul 125 din Tratat.

             FSE contribuie la priorităţile Comunităţii² în ceea ce priveşte intensificarea coeziunii economice şi sociale prin îmbunatăţirea ocupării forţei de muncă şi a posibilităţilor de angajare, prin încurajarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi o îmbunătăţire cantitativă şi calitativă a ocupării forţei de muncă. în acest scop, FSE sprijină politicile statelor membre al căror scop este de a realiza ocuparea întregii forţe de muncă, precum şi calitatea şi productivitatea muncii, de a promova asimilarea socială, în special accesul persoanelor defavorizate la angajare şi de a reduce disparităţile naţionale, regionale şi locale în domeniul ocupării forţei de muncă.

                În special, FSE susţine acţiunile conforme cu măsurile pe care statele membre le adoptă pe baza liniilor directoare din cadrul strategiei europene pentru ocuparea forţei de muncă, astfel cum au fost încorporate în liniile directoare integrate pentru ocuparea şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, precum şi al recomandărilor care le însoţesc.

                Pentru îndeplinirea misiunii FSE susţine priorităţile Comunităţii în ceea ce priveşte necesitatea consolidării coeziunii sociale, a creşterii productivităţii şi competitivităţii şi încurajării creşterii economice şi a dezvoltării durabile. în acest proces, FSE ţine seama de priorităţile şi obiectivele pertinente ale Comunităţii din domeniul educaţiei şi formării profesionale, al creşterii participării persoanelor inactive din punct de vedere economic la piaţa muncii, al combaterii excluderii sociale - în special aceea a categoriilor defavorizate, precum persoanele handicapate, al promovării egalităţii între bărbaţi şi femei şi al nediscriminarii. 

III) Fondul de Coeziune (F.C)

         Scopul acestui Fond este acela al intensificării coeziunii economice şi sociale în cadrul Comunităţii, în perspectiva promovării unei dezvoltări durabile. Fondul intervine pentru acţiuni din domeniile enumerate în continuare, respectând un echilibru corect şi ţinând seama de necesităţile de investiţie şi de infrastructură specifice fiecărui stat membru beneficiar:

• Reţelele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes comun enumerate în Decizia nr. 1692/96/CE;
• Mediul face parte din priorităţile politicii comunitare de protecţie a mediului, astfel cum au fost definite în programul de politica şi de acţiune din domeniul mediului. în acest context, Fondul poate să intervină, de asemenea, în domenii legate de dezvoltarea durabilă care prezintă avantaje clare pentru mediu, precum eficacitatea energetică şi energiile regenerabile, iar în ceea ce priveşte transportul care nu are legătură cu reţelele transeuropene, transportul feroviar, transportul pe căile navigabile interne, transportul maritim, sistemele de transport intermodal şi interoperabilitatea lor, gestiunea traficului rutier, maritim şi aerian, transporturile urbane specifice şi transporturile publice; Echilibrul corect al asistentei se defineşte p rin parteneriat intre statele membre şi Comisie.

        Următoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru o intervenţie din cadrul Fondului:

(a) Dobânzile debitoare; 
(b) Achiziţionarea unor terenuri la o sumă mai mare cu 10% din totalul cheltuielilor eligibile pentru acţiunea în cauză; 
(c) Locuinţa; 
(d) Dărâmarea centralelor nucleare; şi 
(e) Taxa pe valoarea adăugată recuperabilă.

         Prin intermediul acestui fond pot fi finanţate şi proiectele majore, prin proiect major înţelegându-se proiectul care include un ansamblu de lucrări, activităţi sau servicii destinate să îndeplinească  o funcţie indivizibilă cu caracter economic său tehnic clar, care urmăreşte obiective identificate clar şi al cărui cost total depăşeşte 25 de milioane EUR pentru mediul înconjurător şi 50 de milioane EUR pentru alte domenii.

            În cazul unor astfel de intiative, Statul Membru sau Autoritatea de Management furnizează Comisiei următoarele informaţii privind proiectele majore:

• Informaţii privind organismul care va fi responsabil pentru aplicare;
• Informaţii privind natura investiţiilor şi descrierea lor, precum şi pachetul financiar şi localizarea să;
• Rezultatele studiilor de fezabilitate;
• Un calendar de execuţie şi, în cazul în care perioada de aplicare a operaţiunii în cauză ar trebui să fie mai lungă decât perioada de programare, transele pentru care se cere o cofinanţare comunitară pe perioada de programare 2007-2013;
• O analiză costuri-beneficii care conţine o analiză a riscurilor, precum şi impactul previzibil asupra sectorului în cauza şi asupra situaţiei socio-economice a statului membru şi/sau a regiunii şi, dacă este posibil, după caz, a altor regiuni din Comunitate;
• O analiză a impactului de mediu;
• Justificarea participării publice;
• Planul de finanţare care conţine suma totală a resurselor financiare prevăzute şi suma prevăzută pentru contribuţia din Fonduri, a BEI, a FEI şi din orice altă sursă de finanţare comunitară, inclusiv planul indicativ anual al contribuţiei financiare din FEDER sau din Fondul de Coeziune pentru proiectul respectiv.

              Comisia evaluează proiectul major, consultându-se, după  caz, cu experţi externi, inclusiv cu BEI, verificând coerenta acestuia cu priorităţile programului operaţional, contribuţia la realizarea obiectivelor acestor priorităţi şi coerenta cu celelalte politici comunitare şi adoptă o decizie în termen de cel mult trei luni de la prezentarea unui proiect major de către statul membru sau autoritatea de gestiune 
 

1.2 Cadrul Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013 
 

          Conform noului acquis privind Politica de Coeziune a Uniunii Europene, fiecare Stat Membru elaborează un Cadru Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), ca document de referinţă pentru programarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune.

           Acest document nu va servi însă ca instrument de management, ci ca document strategic prin care se stabilesc priorităţile de intervenţie ale Fondurilor Structurale şi de Coeziune în perioada de referinţă. CSNR face legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare, stabilite în Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, şi priorităţile la nivel european - Orientările Strategice Comunitare (OSC) privind Coeziunea 2007-2013 şi Liniile Directoare Integrate ale UE pentru Creştere Economică şi Locuri de Muncă 2005-2008 . Bază pentru elaborarea acestui document strategic de planificare pe termen mediu a Fondurilor Structurale şi de Coeziune a constituit-o Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, aprobat de Guvernul României în luna decembrie 2005. Este însă de menţionat că, deşi CSNR preia şi sintetizează elementele principale incluse în Analiza şi Strategia PND, acestea sunt reorganizate în funcţie de cele 3 Priorităţi şi cele 11 Direcţii de acţiune (Guidelines) din Orientările Strategice Comunitare, reflectând astfel încadrarea CSNR în principiile europene ale Politicii de Coeziune.

              Este extrem de important de subliniat legătura între CSNR şi Programele Operaţionale (PO). În cadrul pachetului care se negociază cu Comisia Europeană, CSNR reprezintă strategia globală de utilizare a Fondurilor Structurale şi de Coeziune, iar diversele PO reprezintă instrumentele³ prin care se realizează diversele prevederi ale CSNR. Din acest motiv, trebuie evidenţiate foarte clar conexiunile şi intercondiţionările strategice între CSNR şi PO.  

• Analiza socio-economică  – aspecte principale

 

           Rămân încă destule probleme care trebuie soluţionate pentru a impulsiona dezvoltarea economiei româneşti. Sunt necesare intervenţii structurale majore pe termen lung, în următoarele domenii:

1. Infrastructura de bază – calitatea slabă şi ineficienţa serviciilor de furnizare a apei

potabile, canalizare şi de management al deşeurilor, precum şi a sistemului de transport rutier, feroviar, aerian şi naval, ca şi lipsa inter-conectivităţii, constituie frâne în calea dezvoltării. Toate acestea sunt dublate de un nivel scăzut al cunoştinţelor în domeniul protecţiei mediului înconjurător, administrarea defectuoasă a acestuia, precum şi utilizarea ineficientă a resurselor de energie.

2. Competitivitatea economică – productivitatea scăzută, echipamentele şi tehnologia

învechite, ineficienţa energetică, spiritul antreprenorial insuficient dezvoltat, un climat de afaceri dificil şi lipsa unei infrastructuri adecvate pentru sprijinirea mediului de afaceri, accesul limitat la finanţare şi investiţiile insuficiente în cercetare-dezvoltare şi tehnologiile informaţiei şi comunicării (TIC), toate afectează dezvoltarea mediului de afaceri.

3. Capitalul uman - capacitatea limitată a sistemului de educaţie şi formare profesională

continuă  de a răspunde nevoilor unei economii moderne bazate pe cunoaştere, atenţia redusă acordată educaţiei, insuficienta corelare între educaţie, formarea profesională iniţială şi formarea profesională continuă. Inegalitatea de şanse duce la excluderea socială a categoriilor vulnerabile, cum ar fi femeile, persoanele cu dizabilităţi şi etnia romă.

4. Capacitatea administrativă – serviciile publice sunt slab dezvoltate şi „neprietenoase”.

Capacitatea administrativă insuficientă este reflectată în structuri de management neperformante, abilităţi nesatisfăcătoare ale funcţionarilor publici, cooperare interinstituţională inadecvată, care conduc într-un final la calitatea slabă a serviciilor furnizate societăţii, punând astfel în pericol dezvoltarea socio-economică. În mod special, este necesară consolidarea în continuare a managementului fondurilor comunitare pentru utilizarea eficientă a acestora în scopul promovării dezvoltării economice şi sociale.

5. Dimensiunea teritorială - ca urmare a restructurării industriei, au apărut foarte rapid

decalaje între regiuni, acestea continuând să crească. Disparităţile dintre mediul urban şi cel rural sunt de asemenea mari şi în continuă creştere. Acest fenomen este şi mai pregnant atunci când se compară nivelul de dezvoltare al regiunii Bucureşti–Ilfov cu restul ţării. ISD sunt atrase, de obicei, în regiunile mai dezvoltate, ceea ce conduce la creşterea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni. Atât zonele urbane cât şi zonele rurale se confruntă cu probleme legate de infrastructură (din cauza investiţiilor insuficiente), de dezvoltare economică locală şi de mediul social. Totodată, zonele rurale depind excesiv de agricultură. În aceste zone, infrastructura şi serviciile de sprijin pentru afaceri sunt foarte slab dezvoltate sau chiar inexistente Este necesară o abordare mai structurată în ceea ce priveşte nivelul teritorial al diverselor politici de dezvoltare sectoriale şi inter-sectoriale şi măsurilor derivate din acestea.  

• Priorităţi şi acţiuni

 

           Priorităţile CSNR au fost formulate ca răspuns strategic al Guvernului la problemele economice actuale şi în vederea creării oportunităţilor pe care România şi le doreşte. CSNR vizează armonizarea tuturor acestor priorităţi într-o strategie coerentă, care să fie adecvată pentru România, dar care să se şi conformeze strategiilor Uniunii Europene, inclusiv Strategia de la Lisabona, şi să aibă ca efect dezvoltarea economică şi creşterea numărului de locuri de muncă.

             Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene –  investiţiile în infrastructură vor îmbunătăţi calitatea reţelelor rutiere şi feroviare, precum şi a navigaţiei pe Dunăre (axele prioritare TEN-T nr. 7, 18 şi 22) şi vor sprijini dezvoltarea mediului de afaceri şi crearea de noi locuri de muncă. Investiţiile vor îmbunătăţi, de asemenea, accesibilitatea şi inter-conectivitatea dintre drumurile naţionale, judeţene şi locale, căi ferate, aeroporturi şi servicii navale, asigurând totodată legături mai bune cu rutele TEN-T. Investiţiile vor îmbunătăţi accesul la pieţe mai extinse şi toate acţiunile vor contribui la reducerea duratei călătoriilor şi costurilor de transport. Investiţiile în infrastructura de mediu vor contribui la îmbunătăţirea sistemelor de management al apei potabile şi a deşeurilor menajere la standarde europene. O eficienţă energetică mai mare de-a lungul întregului lanţ – producţie, transport, distribuţie şi utilizare finală – va îmbunătăţi competitivitatea economică şi calitatea aerului şi vor crea premizele unei dezvoltări durabile. Eforturile se vor concentra pe un management mai eficient al mediului natural şi pe utilizarea durabilă a resurselor naturale.

                Creşterea competitivităţii⁴ pe termen lung a economiei româneşti – strategia va contribui la construirea unei baze de producţie şi antreprenoriale dinamice, va sprijini crearea şi dezvoltarea de noi afaceri, în special prin investiţii în produse şi servicii cu o valoare adăugată mai mare. Se va încuraja inovarea şi se va îmbunătăţi procesul de punere în practică a rezultatelor activităţilor de cercetare şi dezvoltare la oportunităţile de piaţă, precum şi accesul la finanţare şi TIC. Întreprinderile mici şi mijlocii vor beneficia de ajutoare pentru investiţii şi vor fi sprijinite prin servicii de consiliere pentru afaceri de calitate, precum şi prin asigurarea accesului la alte tipuri de servicii necesare dezvoltării şi creării de noi locuri de muncă. Turismul va fi sprijinit, de asemenea, acesta fiind un important motor al dezvoltării.

                 Dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman din România - strategia va urmări sprijinirea sistemului de învăţământ şi formare profesională în scopul îmbunătăţirii calităţii educaţiei şi calificărilor indivizilor, precum şi pentru asigurarea unei mai mari flexibilităţi a sistemului educaţional. Totodată, se va acorda sprijin pentru creşterea accesului şi participării la educaţie şi pentru creşterea adaptabilităţii sistemului de educaţie şi formare profesională în vederea furnizării cunoştinţelor şi aptitudinilor necesare unei economii moderne şi în plină dezvoltare.

                   Creşterea adaptabilităţii, dezvoltarea spiritului antreprenorial şi învăţarea pe parcursul întregii vieţi se vor afla în centrul politicilor în domeniu, iar angajatorii vor fi încurajaţi să investească în capitalul uman. Pentru a beneficia de sisteme educaţionale şi de formare profesională de calitate, se impune modernizarea infrastructurii educaţionale şi de formare, inclusiv prin dotarea cu echipamente şcolare şi TIC. Se vor sprijini acţiunile de combatere a excluziunii sociale şi de promovare a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile (femeile, minorităţile etnice, persoanele cu dizabilităţi) care reprezintă categorii dezavantajate pe piaţa forţei de muncă, astfel încât acestea să poată beneficia de noile oportunităţi de angajare care vor fi create. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate şi îngrijire va contribui la regenerarea economică prin reducerea costurilor şi a perioadelor de inactivitate.