Literal and Figurative language in “Alice’s Adventures in Wonderland” by Lewis Carroll

      And she began thinking over all the children she knew that were of the same age as herself, to see if she could have been changed for any of them.(p.22)

      Şi începu să se gândească la toţi copii de aceeaşi vârstă cu ea pe care-i cunoştea ca să vadă dacă nu fusese schimbată în vreunul din ei. (p.9) 

      The first question of course was, how to get dry again: they had a consultation about this, and after a few minutes it seemed quite natural to Alice to find herself talking familiarly with them, as if she had known them all her life. (p30)

       Prima întrebare a fost, bineînţeles, cum să se usuce; s-au sfătuit iar după câteva minute Alice vorbea familiar cu ei ca şi când s-ar fi cunoscut de-o viaţă.(p.12) 

      What else have you got in your pocket?' he went on, turning to Alice. (p35)

      Ce mai ai prin buzunare?(p.13) 

      `Only a thimble,' said Alice sadly. (p.35)

      “Doar un degetar”, spuse Alice tristă.(p.13) 

      `Hand it over here,' said the Dodo. (p.35)

      Dă-l încoace, zise Dodo.(p.13) 

      Alice thought the whole thing very absurd, but they all looked so grave that she did not dare to laugh; and, as she could not think of anything to say, she simply bowed, and took the thimble, looking as solemn as she could. (p.35)

      Alice găsi acest lucru foarte absurd dar toţi se uitau la ea atât de serioşi  încât nu îndrăzni să râdă; şi cum nu se putea gândi la ceva să spună, pur şi simplu făcu o reverenţă şi luă degetarul privind la ei cât putea de serios.(p.13) 

      `I shall do nothing of the sort,' said the Mouse, getting up and walking away. (p.37)

     “Nu fac nimic de soiul ăsta”, spuse Şoarecele ridicându-se şi plecând.(p.15) 

      You insult me by talking such nonsense!(p.37)

      M-ai jignit vorbind astfel de prostii.(p.15) 

      And Alice was so much frightened that she ran off at once in the direction it pointed to, without trying to explain the mistake it had made. (p.39)

      Şi Alice a fost atât de înfricoşată încât fugi imediat în direcţia pe care i-o arătase Iepure Alb fără să încerce să-i explice greşeala pe care-o făcuse.(p.17) 

      `He took me for his housemaid,' she said to herself as she ran.(p.39)

      “M-a luat drept servitoarea lui” îşi spuse ea în gând pe când fugea.(p.17) 

      Alice had been to the seaside once in her life, and had come to the general conclusion, that wherever you go to on the English coast you find a number of bathing machines in the sea, some children digging in the sand with wooden spades, then a row of lodging houses, and behind them a railway station. (p.25)

        Alice fusese o dată la mare şi ajunsese la concluzia că, oriunde te-ai duce pe coasta britanică, o să găseşti câteva cabine de ştrand, câţiva copii săpând în nisip cu cazmale de lemn, apoi un rând de căsuţe închiriate iar în spatele lor o gară.(p.10) 

      …she was rather glad there was no one listening, this time, as it didn’t sound at all the right word…  (p.12)

        …de data asta era mai de grabă bucuroasă că nu avea ascultători pentru că nu reuşea de loc să găsească cuvintele potrivite…(p.5) 

      There was nothing else to do, so Alice soon began talking again.  (p.12)

      Cum nu avea altceva de făcut, Alice începu iarăşi să vorbească. (p.5) 

      I’ve read that in some book, but I don’t remember where.(p.101)

      Am citit asta undeva dar nu mai ştiu unde. (p.36) 

      Everybody looked at Alice. (p.141)

      Toţi se uitară la Alice.(p.52)

      `It's the oldest rule in the book,' said the King.(p141)

      “E cea mai veche regulă”, spuse Regele.(p.53) 

      The Knave shook his head sadly.(p.144)

      Valetul scutură trist din cap…(p.54) 
 
 

      b. Examples of Figurative Language:

• Personifications

      …and burning with curiosity, she ran across the field after it, and fortunately was just in time to see it pop down a large rabbit-hole under the hedge. (p.10)

      …arzând de curiozitate, o luă la fugă peste câmp după el chiar la timp pentru a-l putea vedea sărind într-o gaură de iepure mare de sub gardul viu.(p.4) 

      …but when the Rabbit actually took a watch out of its waistcoat- pocket, and looked at it, and then hurried on, Alice started to her feet, for it flashed across her mind that she had never before seen a rabbit with either a waistcoat-pocket, or a watch to take out of it…(p.10)

      …dar când iepurele, imediat după asta, scoase din buzunarul veste un ceas, îl privi şi începu să se grăbească, Alice sări în picioare pentru că îi trecuse prin cap că nu mai văzuse niciodată un iepure care să aibă vreun buzunar de vestă sau un ceas…(p.4) 

      It was the White Rabbit returning , splendidly dressed, with a pair of white kid gloves in one hand and a large fan in the other: he came trotting along in a great hurry, muttering to himself as he came, `Oh! the Duchess, the Duchess! Oh! won't she be savage if I've kept her waiting!'(pp.21-22)

      Era Iepure Alb care se întorcea, îmbrăcat frumos, cu o pereche de mânuşi fine într-o mână şi cu un evantai în cealaltă; venea în grabă mormăind: „Ah, Ducesa, Ducesa! Cât va fi de mânioasă  fiindcă am făcut-o să aştepte”.(p.8) 

      How doth the little crocodile

      Improves his shining tail

      And pour the waters of the Nile

      On every golden scale!(p.23)

      Ce face micul crocodil

      Îşi îmbunătăţeşte coada sa strălucitoare

Şi toarnă apele Nilului 
Pe fiecare solz auriu.(p.9) 

      `Not like cats!' cried the Mouse, in a shrill, passionate voice. `Would YOU like cats if you were me?' (p.27)

      “Nu-mi plac pisicile”, strigă şoarecele cu o voce subţire şi pasionată. “Ţi-ar plăcea pisicile dacă ai fi ca mine?”(p.10) 

       Our family always HATED cats: nasty, low, vulgar things! Don't let me hear the name again!(p.28)

      Familia noastră a urât întotdeauna pisicile: scârboase, josnice şi vulgare fiinţe! Să nu le aud de nume!(p.10) 

      When the Mouse heard this, it turned round and swam slowly back to her: its face was quite pale (with passion, Alice thought), and it said in a low trembling voice, `Let us get to the shore, and then I'll tell you my history, and you'll understand why it is I hate cats and dogs.' (pp.28-29)

      Când Şoarecele auzi asta se întoarse şi înotă încet către ea; faţa lui era palidă (de furie, se gândi Alice ) şi spuse cu voce înceată şi tremurătoare: „Hai să ieşim la mal şi-ţi voi spune povestea mea; şi atunci vei înţelege de ce nu-mi plac pisicile şi câinii.”.(p.11) 

      `What a pity it wouldn't stay!' sighed the Lory, as soon as it was quite out of sight; and an old Crab took the opportunity of saying to her daughter `Ah, my dear! Let this be a lesson to you never to lose YOUR temper!' (p.37)

      “Ce păcat că n-a rămas!” observă Lory când Şoarecele dispăru. Şi un Crab bătrân prinse ocazia ca să spună fiicei lui: “Draga mea, asta să-ţi fie lecţie să nu-ţi pierzi niciodată stăpânirea de sine!”(p.15) 

      Some of the birds hurried off at once: one the old Magpie began wrapping itself up very carefully, remarking, `I really must be getting home; the night-air doesn't suit my throat! ' and a Canary called out in a trembling voice to its children, `Come away, my dears! It's high time you were all in bed!'(p38)

      Unele păsări se grăbiră să plece imediat: bătrâna Coţofană  începu să se învelească cu grijă remarcând: „Trebuia să fi fost acasă: aerul de seară nu-mi face bine la gât”  iar un canar strigă cu voce tremurătoare: „Haideţi, dragilor! Trebuia de mult să fiţi în pat!”.(p.15) 

      ‘Oh,  my poor little feet, I wonder who will put on your shoes and stockings for you now, dears? I’m sure I shan’t be able! I shall be a great deal too far off to trouble myself about you: you must manage the best way you can; —but I must be kind to them,’ thought Alice, ‘or perhaps they won’t walk the way I want to go! Let me see: I’ll give them a new pair of boots every Christmas.’(p.19)

      Ah, bietele mele picioruşe, mă întreb cine o să vă mai pună pantofii şi ciorapii pentru că eu, dragelor, sunt sigură că n-o să mai pot! Voi fi mult prea departe ca să mă mai necăjesc cu voi: va trebui să vă  descurcaţi cum veţi putea mai bine…dar trebuie să fiu prietenoasă  cu ele” se gândi Alice „altfel ele n-or să mai vrea să meargă unde vreau eu!… Cred că o să  le dau o pereche de ghete noi la fiecare Crăciun”.(p.8) 

      At last the Mouse, who seemed to be a person of authority among them, called out, `Sit down, all of you, and listen to me! I'LL soon make you dry enough!'(p.31)

      În sfârşit Şoarecele, care părea o persoană cu ceva autoritate printre ei, strigă: „Aşezaţi-vă toţi şi ascultaţi-mă! Am să vă usuc eu imediat!”(p.12) 

      The White Rabbit put on his spectacles.(p.142)

      Iepurele Alb îşi puse ochelarii.(p.53) 

      

• Epithets

      Alice had no idea what Latitude was, or Longitude either, but thought they were nice grand words to say .(p.12)

      Alice nu avea nici cea mai vagă idee despre latitudine sau longitudine dar găsi că e caraghios să spună cuvinte mari.(p.4) 

      How she longed to get out of that dark hall, and wander about among those beds of bright flowers and those cool fountains, but she could not even get her head though the doorway…(p.14)

      Cât  şi-ar fi dorit să iasă din acea sală întunecoasă  şi să se bucure de acel straturi de flori vesele şi de acele fântâni răcoroase; dar nici măcar capul nu-i putea trece prin uşă…(p.5) 

      And so it was indeed: she was now only ten inches high, and her face brightened up at the thought that she was now the right size for going though the little door into that lovely garden.(p17)

      Şi chiar aşa era: nu avea acum mai mult de zece ţoli înălţime şi faţa i se lumină la gândul că acum avea mărimea potrivită pentru a trece, prin uşiţă, în acea grădină minunată.(p.6) 

      How doth the little crocodile

      Improve his shining tail,

      And pour the waters of the Nile

       On every golden scale! (p.23)

      Ce face micul crocodil

      Îşi îmbunătăţeşte coada sa strălucitoare

Şi toarnă apele Nilului 
Pe fiecare solz auriu.(p.9) 

      I must be Mabel after all, and I shall have to go and live in that poky little house…(p.23)

      Trebuie că m-am transformat în Mabel până la urmă şi am să stau în acea căsuţă mică…(p.9) 

      She is such a dear quiet thing…(p.27)

      E atât de dulce…(p.10) 

      A little bright-eyed terrier, you know, with oh, such long curly brown hair!(p.28)

      E un terier cu ochii strălucitori şi are un păr aşa de creţ  şi maro!(p.10) 

      ‘He says it kills all the rats and-oh dear!' cried Alice in a sorrowful tone, `I'm afraid I've offended it again!'(p.28)

      “El spune că omoară toţi şobolanii şi… Of!” strigă Alice pe un ton trist „Cred că iar l-am supărat”.(p.11) 

      When the Mouse heard this, it turned round and swam slowly back to her: its face was quite pale (with passion, Alice thought), and it said in a low trembling voice, `Let us get to the shore, and then I'll tell you my history, and you'll understand why it is I hate cats and dogs.' (p.28-29)

      Când Şoarecele auzi asta se întoarse şi înotă încet către ea; faţa lui era palidă (de furie, se gândi Alice ) şi spuse cu voce înceată şi tremurătoare: „Hai să ieşim la mal şi-ţi voi spune povestea mea; şi atunci vei înţelege de ce nu-mi plac pisicile şi câinii.”(p.11) 

      They were indeed a queer-looking party that assembled on the bank-the birds with draggled feathers, the animals with their fur clinging close to them, and all dripping wet, cross, and uncomfortable. (p.30)

      Arătau într-adevăr ciudat toţi adunaţi pe mal – păsările cu penele înnoroite şi 

zburătocite, animalele cu blana lipicioasă şi udă – toţi erau supăraţi  şi se simţeau prost. (p.12) 

      All in the golden afternoon…(p.7)

      Cu toţi în după-amiaza aurie(p.3) 

       Beneath such dreamy weather…(p.7)

      Sub o vreme de vis(p.3) 

      Our family always HATED cats: nasty, low, vulgar things! Don't let me hear the name again!'(p.28)

      Familia noastră a urât întotdeauna pisicile: scârboase, josnice şi vulgare fiinţe! Să nu le aud de nume!(p.10) 

      `Not like cats!' cried the Mouse, in a shrill, passionate voice.(p.27)

      “Nu-mi plac pisicile” strigă şoarecele cu o voce subţire şi pasionată.(p.10) 

      Oh, my poor  little feet…(p.19)

      Ah, bietele mele picioruşe…(p.8) 

      Ah, cruel Three!...(p.7)

      O, crudă Treime1!(p.3) 

      Yet what can a poor voice avail(p.7)

      Totuşi ce poate face-o biată voce singură…(p.3) 

      Imperious Prima flashes forth…(p.7)

Poruncitoare, Prima îşi aruncă 
Ordinul „să începi”…(p.3) 

      This speech caused a remarkable sensation among the party.(p.38)

      Aceste cuvinte au produs tulburare printre membrii adunării.(p.15) 

      The Caterpillar and Alice looked at each other for some time in silence: at last the Caterpillar took the hookah out of its mouth, and addressed her in a languid, sleepy voice. (p.41)

      Omida şi Alice se uitau una la alta de ceva vreme fără să spună  nimic; în sfârşit Omida a scos narghileaua din gură şi i s-a adresat lui Alice cu o voce înceată, adormită.(p.20) 

      There was a dead silence instantly, and Alice thought to herself, `I wonder what they WILL do next!(P.47)

      Se aşternu o tăcere de mormânt şi Alice se gândi: „Oare ce vor face?”(p.19) 

      …and a bright idea came into her head.(P.47)

      O idee nemaipomenită îi trecu atunci prin cap…(p.19) 

      The dream-child moving through a land

      Of wonders wild and new.(p.7)

      Copilul din vis mişcându-se într-o ţară 
A minunilor sălbatică şi nouă…(p.3) 

      The happy voices cry(p.8)

      Strigă  vocile fericite.(p.3) 

      `But I'm not used to it!' pleaded poor Alice in a piteous tone.(p.59)

      „Dar nu sunt obişnuită cu ea” spuse Alice pe un ton jalnic.(p.23) 

      Mine is a long and a sad tale!' said the Mouse, turning to Alice, and sighing.(p.35)

      Povestea mea e o poveste lungă şi tristă!” spuse Şoarecele întorcându-se spre Alice şi oftând. (p.13) 

      

• Puns

      And here Alice began to get rather sleepy, and went on saying to herself, in a dreamy sort of way, `Do cats eat bats? Do cats eat bats?' and sometimes, `Do bats eat cats?' for, you see, as she couldn't answer either question, it didn't much matter which way she put it`(pp.12-13)

      Şi lui Alice începu să i se cam facă somn şi începu să vorbească singură cu un aer visător: „Mănâncă pisicile lilieci? Mănâncă pisicile lilieci?” şi uneori: „Mănâncă liliecii pisici?”. Cum nu putea da răspuns la nici o întrebare nu prea mai conta în ce fel o pune.(p.5) 

      Mine is a long and a sad tale!' said the Mouse, turning to Alice, and sighing. `It IS a long tail, certainly,' said Alice, looking down with wonder at the Mouse's tail; `but why do you call it sad?'(p.35)

      „Povestea mea e o poveste lungă şi tristă!” spuse Şoarecele întorcându-se spre Alice şi oftând.

      „E o coadă lungă, în mod sigur” spuse Alice uitându-se în jos şi minunându-se de coada Şoarecelui; dar de ce spui că e tristă?”. (p.13) 

      And when I grow up, I'll write one--but I'm grown up now,' she added in a sorrowful tone; `at least there's no room to grow up any more HERE.'(p.42)

      Ar trebui să fie scrisă o carte despre mine, aşa ar trebui! Şi când voi creşte am să scriu una; dar acum sunt mare…” adăugă pe un ton îndurerat „cel puţin aici nu mai e loc ca să cresc mai mult”.(p.17)